Products
VENLAFAXINA
DCI-ul substanţei active:
Venlafaxinum Hydrochlorthiazidum
VENLAFAXINA | Balkan Pharmaceuticals

Denumirea comercială
Venlafaxină

DCI-ul substanţei active

Venlafaxinum  

Compoziţia preparatului
1 comprimat conţine: 
substanţa activă: venlafaxină 37,5 mg sau 75 mg (sub formă de clorhidrat de venlafaxină);
substanţe auxiliare:stearat de magneziu, Ludipress® (lactoză, povidonă, crospovidonă).

Descrierea preparatului
Venlafaxină 37,5 mg: comprimate de culoare albă sau albă cu nuanţă gălbuie, de formă pătrată, suprafaţa superioară şi inferioară plată şi muchii teşite, cu o linie de divizare şi imprimarea „BP” pe una din feţe, suprafaţa laterală cu margini rotunjite.
Venlafaxină 75 mg: comprimate rotunde de culoare albă sau albă cu nuanţă gălbuie, biconvexe, cu aspect uniform, structura compactă şi omogenă, cu imprimarea „BP” pe una din feţe.

Forma farmaceutică
Comprimate.

Grupa farmacoterapeutică şi codul ATC
Psihoanaleptice. Alte antidepresive. N06A X16.

Proprietăţile farmacologice
Proprietăţi farmacodinamice
Venlafaxina este un remediu antidepresant cu o structură chimică deosebită, care nu se poate atribui la antidepresivele triciclice, tetraciclice sau la alte antidepresive cunoscute. Reprezintă un amestec racemic a 2 enantiomeri activi.
Efectul antidepresant este determinat de intensificarea activităţii de neurotransmisie  în sistemul nervos central. Venlafaxina şi metabolitul său de bază O-desmetilvenlafaxină (ODV) sunt inhibitori puternici  ai recaptării serotoninei şi a noradrenalinei (SNRI) şi inhibitori slabi ai recaptării dopaminei. Venlafaxina şi ODV manifestă o eficacitate identică asupra recaptării neuromediatorilor; ambele substanţe atenuează reacţiile β-adrenergice. Venlafaxina practic nu posedă afinitate faţă de receptorii muscarinici, colinergici, histaminici (H1), a1-adrenergici cerebrali. De influenţa redusă a venlafaxinei asupra acestor receptori este legată expresia minimă a reacţiilor adverse, caracteristice pentru alte antidepresive, de exemplu cele legate de acţiunea m-colinoblocantă sau sedativă, influenţa slabă asupra sistemului nervos central. Venlafaxina nu inhibă activitatea monoaminooxidazei (MAO), nu posedă afinitate faţă de receptorii opioizi, benzodiazepinici, fenciclidinici (PCP) sau N-metil-d-asparatatici (NMDA); nu provoacă eliberarea noradrenalinei din ţesuturile cerebrale.
Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea internă a dozei unice se absoarbe cel puţin 92% din doza administrată. Concentraţia plasmatică maximă se atinge în decurs de circa 2,4 ore. Administrarea preparatului în timpul mesei prelungeşte nesemnificativ durata atingerii concentraţiei plasmatice maxime (cu 20-30 min), însă nu modifică valorile concentraţiei maxime şi absorbţiei. Biodisponibilitatea constituie 40-45%, fapt determinat de metabolizarea presistemică. Venlafaxina se supune metabolizării intense în ficat, în special cu participarea CYP2D6, până la metabolitul de bază O-desmetilvenlafaxină (ODV). Concentraţia plasmatică maximă a ODV se atinge în decurs de circa 4,3 ore. Conjugarea venlafaxinei şi ODV cu proteinele plasmatice constituie respectiv 27% şi 30%. Cu participarea CYP3A4 venlafaxina se metabolizează până la N-desmetilvenlafaxina şi o cantitate neînsemnată de alţi metaboliţi. Timpul mediu de înjumătăţire a venlafaxinei şi ODV constituie respectiv 5 şi 11 ore. ODV şi alţi metaboliţi ai venlafaxinei şi venlafaxina nemodificată  se elimină preponderent pe cale renală. Circa 20% se elimină cu masele fecale.
La pacienţii cu ciroză hepatică s-a determinat o modificare esenţială a proprietăţilor farmacocinetice ale venlafaxinei şi ODV: concentraţiile lor plasmatice erau mărite, iar excreţia – redusă.
În insuficienţă renală moderată şi severă clearance-ul venlafaxinei şi ODV din plasma sanguină se reduce, iar timpul de înjumătăţire se măreşte. Reducerea clearance-ului din plasmă se determină în special la pacienţii cu clearance-ul creatininei sub 30 ml/min.

Indicaţii terapeutice

  • Depresii de etiologie diversă, inclusiv în prezenţa simptomelor de anxietate;
  • profilaxia recidivelor depresiilor după atingerea remisiunii clinice;
  • tulburări  anxioase generalizate (TAG);
  • tulburare anxioasă socială (fobii sociale).

Doze şi mod de administrare
Preparatul se va administra intern în timpul mesei.
Doza iniţială recomandată constituie 75 mg o dată pe zi. La necesitate peste 2 săptămâni doza nictemerală poate fi mărită până la 150 mg, divizată în 2-3 prize. În funcţie de efectul terapeutic doza nictemerală poate fi crescută până la 225 mg. De regulă se admite creşterea doze până la 75 mg peste fiecare 4 zile. În depresii severe în condiţii de staţionar doza iniţială nictemerală constituie 150 mg o dată pe zi, la necesitate ea se va creşte treptat până la doza maximă nictemerală 375 mg, divizată în 3 prize.
După atingerea efectului terapeutic scontat doza se va reduce treptat.
Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală doza se va reduce. În insuficienţă hepatică moderată se indică jumătate din doza nictemerală sau chiar mai mică, în insuficienţă renală moderată – 25-50% din doza nictemerală.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici nu se va ajusta doza, deşi în timpul tratamentului este necesară precauţie.
Terapia de întreţinere şi profilaxia recidivelor
În general, este cunoscut faptul că episoadele acute de depresie majoră necesită un tratament cu o durată de câteva luni sau mai mult. Pacienţii cu forme specifice de anxietate, inclusiv fobii sociale, necesită terapie îndelungată. Venlafaxina manifestă eficacitate la terapie îndelungată (până la 12 luni în depresie şi până la 6 luni în fobie socială).
Pentru profilaxia recidivelor sau pentru terapia unui episod nou preparatul se administrează în doze, care şi-au demonstrat eficacitatea în tratamentul episodului iniţial. Pacientul necesită examen sistematic, nu mai rar decît 1 dată la 3 luni, pentru controlul eficacităţii terapiei de lungă durată.
Sistarea administrării venlafaxinei
Ca şi în cazul altor antidepresive, sistarea bruscă a administrării venlafaxinei (în special a dozelor înalte) poate provoca apariţia sindromului rebound. De aceea înainte de suspendarea completă a administrării preparatului se recomandă reducerea graduală a dozei. Dacă au fost administrate doze mari de preparat timp de cel puţin  6 săptămâni, de recomandă reducerea dozei timp de cel puţin 2 săptămâni. Durata perioadei, necesare pentru reducerea dozei, depinde de mărimea dozei utilizate, durata terapiei şi reactivitatea individuală a pacientului.

Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse enumerate  depind de mărimea dozei preparatului. La terapie îndelungată frecvenţa şi gravitatea lor de obicei se reduc şi nu necesită, de obicei, sistarea administrării preparatului.
În funcţie de frecvenţa apariţiei fenomenelor adverse, se evidenţiază următoarele criterii de apreciere a lor: foarte frecvente (>1/10); frecvente (<1/10 şi  >1/100); ocazionale (<1/100 şi  >1/1000); rare (<1/1000); foarte rare (<1/10000).

Din partea sistemului cardiovascular: frecvente – hipertensiune, puls accelerat, vasodilatare; ocazionale – hipotensiune/hipotensiune ortostatică, lipotimii, aritmii, (inclusiv tahicardie); foarte  rare – aritmie tip piruetă, alungirea intervalului QT, tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară.
Din partea sistemului digestiv: foarte frecvente – constipaţii, greaţă; frecvente – renunţarea la alimentare, apetit scăzut, diaree, dispepsie, vomă; ocazionale – bruxism, majorarea reversibilă a activităţii enzimelor hepatice; rare – hemoragie gastrointestinală, hepatită; foarte rare – pancreatită.
Din partea sistemului nervos: foarte frecvente – vertij, xerostomie, insomnie, nelinişte, somnolenţă; frecvente – vise neobişnuite, excitabilitate, anxietate, stare de confuzie mintală, hipertonus muscular, parestezii, tremor; ocazionale – apatie, halucinaţii, mioclonus; rare – ataxie cu dereglarea echilibrului şi a coordonării mişcărilor, dereglarea vorbirii, inclusiv dizartrie, manie sau hipomanie, manifestări, ce amintesc sindromul neuroleptic malign, stări convulsive, sindrom serotoninergic; foarte rare – delir, tulburări extrapiramidale, inclusiv dischinezie şi distonie, dischinezie tardivă, nelinişte psihomotorie/acatisie.
Din partea sistemului sanguin: ocazionale – echimoze, hemoragii din mucoase; rare – alungirea timpului de sângerare, hemoragii, trombocitopenie; foarte rare – dereglări ale sistemului sanguin (agranulocitoză, anemie aplastică, neutropenie şi pancitopenie).
Tulburări generale: foarte frecvente – astenie, cefalee; frecvente – dureri abdominale, frisoane, majorarea temperaturii corpului; rare – anafilaxie.
Din partea metabolismului: frecvente – majorarea nivelului seric al colesterinei (în special după utilizare îndelungată sau posibil după utilizarea dozelor mari, mărire sau scădere ponderală; ocazionale – hiponatriemie, inclusiv sindromul de tulburare a secreţiei hormonului antidiuretic; foarte rare – majorarea nivelului de prolactină.
Din partea aparatului locomotor: frecvente – artralgie, mialgie; ocazionale – spasm muscular; foarte rare – rabdomioliză.
Din partea sistemului urinar: frecvente – micţiuni frecvente; ocazionale – retenţie urinară.
Din partea organelor de reproducere: foarte frecvente – dereglări ale funcţiei erectile, ejaculatorii sau a orgasmului; frecvente – reducerea libidoului, tulburări ale ciclului menstrual; ocazionale – menoragie; rare – menoragie.
Din partea sistemului respirator: frecvente – dispnee; foarte rare – eozinofilie pulmonară.
Din partea tegumentelor şi ţesutului adipos subcutanat: foarte frecvente – hiperhidroză (inclusiv nocturnă); frecvente – prurit cutanat şi erupţii; ocazional – edem angioneurotic, erupţii maculo-papuloase, urticarie, reacţii de fotosensibilizare, alopecie; rare – eritem polimorf, sindrom Stevens-Jonhson.
Din partea sistemului organelor de simţ: frecvente – dereglări ale vederii şi acomodării, midriază, acufene; ocazionale – tulburarea percepţiei gustative.

La utilizarea preparatului la copii cu depresie profundă s-au determinat cu frecvenţa de cel puţin 2% următoarele reacţii adverse: dureri abdominale, dureri în cutia toracică, tahicardie, refuzul de la mâncare, scădere ponderală, constipaţii, greaţă, echimoze, epistaxis, midriază, mialgie, vertij, instabilitate emoţională, tremor, ostilitate şi gânduri suicidale.

Sindromul rebound
După sistarea bruscă a administrării venlafaxinei sau reducerea dozei se pot determina: vertije, fatigabilitate, parestezii, insomnie, somnolenţă şi vise neobişnuite, nelinişte, anxietate, greaţă şi/sau vomă, tremor, hiperhidroză, cefalee, diaree, majorarea forţei şi frecvenţei contracţiilor cardiace, hipomanie, confuzie mintală, acufene, xerostomie, refuzul de la mâncare. Din cauza posibilităţii apariţiei acestor simptome este foarte important ca înainte de sistarea administrării preparatului de a reduce gradual doza (ca în cazul altor remedii antidepresive), în special după utilizarea dozelor mari.

Contraindicaţii

  • Hipersensibilitate  la venlafaxină sau la oricare din componentele preparatului.
  • Administrarea concomitentă a inhibitorilor de monoaminooxidază (IMAO), inclusiv perioada de 14 zile după sistarea unui IMAO ireversibil.
  • Risc sporit de dezvoltare a aritmiilor cardiace (inclusiv a sindromului de prelungire a intervalului QT congenital).
  • Sarcina şi perioada de lactaţie.
  • Vârstă până la 18 ani (nu este stabilită eficacitatea şi inofensivitatea utilizării preparatului la copii şi adolescenţi).

Supradozaj
Simptome: modificări pe ECG (prelungirea intervalului QT, bloc de ramură a fasciculului His, lărgirea complexului QRS), tahicardie sinuzală sau ventriculară, bradicardie, hipotensiune, stări convulsive, inhibarea cunoştinţei (reducerea nivelului stării de veghe). La supradozarea venlafaxinei în asociere cu consumul de etanol şi/sau alte remedii psihotrope este posibil decesul.
Tratament: antidot specific nu există. Se recomandă monitorizarea continuă şi menţinerea funcţiilor vitale (respiratorii şi circulatorii), tratament simptomatic. Pentru reducerea absorbţiei preparatului se recomandă lavaj gastric şi administrarea cărbunelui activat. Nu se recomandă provocarea vomei din cauza riscului de aspiraţie.
Venlafaxina şi ODV nu se elimină prin dializă. La tratamentul supradozării se va lua în consideraţie administrarea de către pacient a mai multor preparate concomitent.

Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare
În caz de depresie creşte riscul apariţiei gândurilor suicidale şi a comportamentului suicidal. Acest risc se menţine pe parcurs de cel puţin câteva săptămâni de tratament, până la instalarea unei remisiuni considerabile. Experienţa clinică arată că riscul de automutilare poate spori din nou la etapele iniţiale de tratament cu antidepresive. De aceea pacienţii necesită monitorizare medicală continuă, iar tratamentul, în special de ambulatoriu, trebuie efectuat cu doze terapeutice minime.
Utilizarea venlafaxinei determină dezvoltarea agitaţiei psihomotorii, care clinic aminteşte acatisia, se caracterizează prin nelinişte subiectivă neplăcută, ce produce suferinţă şi induce o necesitate de mişcare, deseori în asociere cu imposibilitatea de a sta pe loc. Această  stare se poate manifesta pe parcursul primelor săptămâni de tratament. Majorarea dozei poate exercita o influenţă nefavorabilă la apariţia acestor simptome.
La pacienţii cu tulburări afective în timpul tratamentului cu antidepresive, inclusiv cu venlafaxină, se pot determina stări hipomaniacale sau maniacale. Ca şi în cazul altor antidepresive, se recomandă precauţie la administrarea venlafaxinei pacienţilor cu manie sau hipomanie în antecedente. Asemenea pacienţi necesită supraveghere medicală.
Sunt posibile crize epileptice în timpul tratamentului cu antidepresive, în special în doze mari. Se recomandă precauţie la iniţierea tratamentului  cu venlafaxină la pacienţii cu crize epileptice în antecedente. Se va sista administrarea preparatului la apariţia crizelor epileptice sau majorarea frecvenţei lor.
Venlafaxina, ca şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, se va utiliza cu precauţie la pacienţii care administrează remedii antipsihotice, deoarece la utilizarea unor asemenea asocieri sunt relatate cazuri de manifestare a simptomelor, care amintesc sindromul neuroleptic malign.
Erupţiile cutanate s-au manifestat la 3% din pacienţii, care au administrat venlafaxina. Pacienţii trebuie să fie informaţi despre necesitatea adresării la medic în caz de apariţie a erupţiilor, urticariei sau altor reacţii alergice.
La unii pacienţi în timpul administrării venlafaxinei s-a determinat majorarea tensiunii arteriale, în legătură cu care se recomandă controlul sistematic al tensiunii arteriale, în special la iniţierea tratamentului sau la majorarea dozei.
În timpul tratamentului cu venlafaxină au fost relatate cazuri de hipotensiune ortostatică. Pacienţii trebuie să fie informaţi despre posibilitatea apariţiei vertijelor şi dereglărilor vestibulare.
Poate avea loc majorarea frecvenţei contracţiilor cardiace, în special la utilizarea dozelor mari. Se va respecta precauţie deosebită la administrarea preparatului pacienţilor cu patologie cardiovasculară asociată şi risc de dezvoltare a aritmiilor. Nu există o experienţă relevantă de utilizare a preparatului la pacienţii care au suportat infarct miocardic recent sau care suferă de insuficienţă cardiacă decompensată. De aceea la această categorie de pacienţi administrarea preparatului se va efectua cu precauţie.
Venlafaxina, ca şi alte inhibitoare selective ale recaptării serotoninei, poate majora riscul apariţiei hemoragiile cutanate şi în mucoase. Se va respecta precauţie în tratamentul pacienţilor cu predispoziţie spre hemoragii.
În timpul administrării venlafaxinei, în special în condiţii de deshidratate sau de reducere a volumului de sânge circulant (inclusiv la pacienţii vârstnici şi la cei care administrează diuretice), se poate determina hiponatriemie şi/sau sindromul de secreţie insuficientă a hormonului antidiuretic.
În timpul administrării venlafaxinei se poate determina midriază, de aceea se recomandă controlul tensiunii intraoculare la pacienţii cu predispoziţie către majorarea tensiunii intraoculare sau care suferă de glaucom cu unghi închis.
La indicarea venlafaxinei pacienţilor cu insuficienţă renală şi/sau hepatică poate fi necesară reducerea dozei.
Nu este stabilită inofensivitatea şi eficacitatea asocierii venlafaxinei cu remediile destinate tratamentului obezităţii, inclusiv fentermina. Venlafaxina nu se va indica ca remediu pentru reducerea ponderii şi nu se recomandă utilizarea ei în asociere cu remediile utilizate în acest scop.
S-a determinat o creştere clinic semnificativă a nivelului de colesterol seric la pacienţii, care au administrat venlafaxină în decurs de cel puţin 4 săptămâni. La administrare îndelungată se recomandă monitorizarea nivelului seric al colesterinei.
Nu s-a determinat dezvoltarea toleranţei sau dependenţei de venlafaxină. Însă, luând în consideraţie posibilitatea abuzului de oricare preparate cu acţiune asupra sistemului nervos central, pacienţii vor fi monitorizaţi riguros în scopul elucidării unui eventual abuz, în special aceasta se referă la pacienţii cu prezenţa unor asemenea simptome în antecedente.
Acest produs medicamentos conţine lactoză, de aceea el nu poate fi administrat de către pacienţii cu tulburări ereditare rare de tipul intoleranţei la galactoză, deficienţa de lactază sau sindromul de malabsorbţie glucoză-galactoză.
Utilizarea în perioada de sarcină şi lactaţie
Nu este stabilită inofensivitatea utilizării preparatului la femei însărcinate, astfel nu se va indica în sarcină.
Venlafaxina şi ODV se elimină în laptele matern. Nu se recomandă administrarea preparatului în caz de alăptare la sân, sau în caz de necesitate de administrare a preparatului de către mamă, se va sista alăptarea la sân. Dacă preparatul s-a utilizat înainte de naştere sau administrarea lui a fost suspendată înainte de naştere, se va lua în consideraţie posibilitatea apariţiei simptomelor de rebound la nou-născut.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce autovehicule şi a manevra utilaje potenţial periculoase
Acest preparat poate influenţa negativ capacitatea pacientului de a conduce autovehicule şi a manevra utilaje potenţial periculoase. De aceea dozele, care permit de a conduce autovehicule şi a exercita alte activităţi potenţial periculoase, se vor determina pentru fiecare pacient individual.

Interacţiuni cu alte medicamente
Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO)
Este contraindicată asocierea cu IMAO. Asocierea venlafaxinei cu IMAO sau administrarea unui din aceste preparate imediat după administrarea celuilalt poate provoca efecte adverse grave: tremor, mioclonie, hiperhidroză, greaţă, vomă, bufeuri calorice, majorarea temperaturii corpului, convulsii, inclusiv până la deces. De aceea nu se va utiliza venlafaxina mai devreme decât peste 14 zile după sistarea administrării IMAO. Dacă s-a utilizat un IMAO reversibil (moclobemid) acest interval poate fi mai mic (24 ore). Terapia cu IMAO poate fi iniţiată nu mai devreme decât peste 7 zile de la suspendarea completă a venlafaxinei.

Remediile serotoninergice
Luând în consideraţie mecanismul de acţiune a venlafaxinei şi posibilitatea apariţiei sindromului serotoninergic, se recomandă precauţie la utilizarea concomitentă a preparatului cu remedii capabile să influenţeze asupra sistemului de transmisie nervoasă serotoninergică (de ex. triptane, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau litiu).

Litiul
Există relatări despre majorarea nivelului de litiu la administrarea concomitentă cu venlafaxină. Este posibilă potenţarea efectelor serotoninergice.

Imipiramina
Imipiramina nu influenţează farmacocinetica venlafaxinei şi ODV, de aceea nu este necesară reducerea dozei de venlafaxină la administrarea concomitentă cu imipiramină. În acelaşi timp, administrarea lor asociată amplifică efectele metaboliţilor imipiraminei – dezipiramina şi 2-OH-imipiramină.

Haloperidolul
Administrarea concomitentă a venlafaxinei cu haloperidol majorează nivelul seric al haloperidolului şi îi amplifică efectele.

Diazepamul
Administrarea concomitentă a venlafaxinei cu diazepam nu modifică esenţial farmacocinetica fiecărui din aceste preparate şi/sau a metaboliţilor lor; nu se modifică parametrii psihomotorii şi psihometrici ale efectului diazepamului.

Clozapina
După administrarea în asociere cu venlafaxina s-a determinat majorarea nivelului de clozapină în sânge, care coincid după timpul de apariţie cu reacţiile adverse, inclusiv convulsii.

Risperidona
În pofida majorării ariei sub curba farmacocinetică (AUC) a risperidonei, venlafaxina nu exercită o influenţă considerabilă asupra farmacocineticii risperidonei şi a metabolitului său activ.

Etanolul
S-a demonstrat, că venlafaxina nu potenţează dereglarea funcţiilor intelectuale sau motorii, provocate de etanol. Dar pacienţilor se va recomanda evitarea consumului de etanol în timpul tratamentului cu venlafaxină  sau cu alte remedii cu acţiune asupra SNC.

Alte preparate cu acţiune asupra SNC
Nu s-a studiat interacţiunea cu venlafaxina. Se recomandă precauţie în cazul utilizării lor asociate.

Terapie electroconvulsivantă
Lipseşte experienţa clinică de utilizare concomitentă a venlafaxinei cu terapie electroconvulsivantă. Se recomandă precauţie, deoarece este descrisă majorarea duratei de activitate convulsivă la administrarea concomitentă cu  inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei.

Remedii medicamentoase, metabolizate prin intermediul izoenzimelor sistemului citocromului P450
Venlafaxina se transformă în ODV cu participarea enzimei CYP2D6 a sistemului citocromului P450. Spre  deosebire de alte antidepresive, doza  venlafaxinei poate să nu fie redusă la administrarea concomitentă cu preparatele, care inhibă activitatea CYP2D6 şi la pacienţii cu activitate metabolică slabă a CYP2D6, deoarece concentraţia sumară a componenţilor activi (venlafaxina şi ODV) nu se modifică. Calea principală de eliminare a venlafaxinei din organism include metabolizarea cu participarea CYP2D6 şi CYP3A4.  De  aceea se recomandă precauţie la indicarea venlafaxinei în asociere cu alte remedii, care inhibă ambele enzime. Asemenea interacţiuni medicamentoase nu au fost studiate.
Venlafaxina este un inhibitor slab al CYP2D6 şi nu inhibă activitatea CYP1A2, CYP2C9 şi CYP3A4; sunt puţin probabile interacţiunile ei cu alte preparate, metabolizate de aceste enzime.

Cimetidina
Inhibă metabolismul venlafaxinei pe parcursul primului său pasaj hepatic şi nu influenţează considerabil farmacocinetica ODV. De aceea nu este necesară ajustarea dozei la utilizarea concomitentă a venlafaxinei cu cimetidina. Însă majorarea activităţii farmacologice generale a venlafaxinei şi ODV la pacienţii vârstnici sau cu dereglări ale funcţiei hepatice poate fi mai considerabilă.

Nu s-au determinat interacţiuni clinic semnificative ale venlafaxinei cu preparate antihipertensive (inclusiv β-adrenoblocante, inhibitori ai enzimei de conversie şi diuretice) şi remedii antidiabetice.

Remediile medicamentoase, care se conjugă cu proteinele plasmatice
Venlafaxina şi ODV se conjugă slab cu proteinele plasmatice, de aceea interacţiuni medicamentoase la acest nivel sunt puţin probabile.

Warfarina
La pacienţii care administrează warfarina, după asocierea venlafaxinei s-a determinat potenţarea efectului anticoagulant, inclusiv majorarea TP (timpului de protrombină) şi INR (raportului normalizat internaţional)

Indinavirul
Venlafaxina influenţează farmacocinetica indinavirului, reducând AUC şi Cmax a  indinavirului cu 28% şi 36% respectiv. Indinavirul nu modifică farmacocinetica venlafaxinei şi ODV. Semnificaţia clinica a acestei interacţiuni nu este cunoscută.

Prezentare, ambalaj
Capsule cu eliberare prelungită 37,5 şi 75 mg.
Câte 20 comprimate (pentru doza de 37,5 mg) sau 10 comprimate (pentru doza de 75 mg) în blister. Câte 1, 2 sau 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie din carton.

Păstrare
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura 15-25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Termen de valabilitate 
3 ani.
A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj!

Statutul legal
Se eliberează cu prescripţie medicală.

Data ultimei verificări a textului
Ianuarie 2001.

Denumirea şi adresa producătorului
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. Grădescu 4,
mun. Chişinău,  Republica Moldova

Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris pe ambalaj!